Blogul lui Silviu Gherman

Se întâmplă lucruri ieșite din comun și noi nici nu știm!!! Ne distrug!

2010-07-06T18:01:00.009+03:00

Suntem atacați și mass media tace. Este revoltător, dacă nu chiar strigător la cer! Voi urmări blogul ăsta cu sfințenie.

Este șoc! Este șoc! Este șoc! Este șoc!

Isprăvile lui Sinbad. Episodul 2. Căpitanul Ramzi povestește

2009-10-24T18:55:00.002+03:00

M-am așezat lângă catarg, fumând din narghilea și privind ușor distrat forfota echipajului. Căpitanul Ramzi mi s-a alăturat după un timp, și am fumat împreună vorbind despre vietățile din adâncuri. Căpitanul avea un grai domol și plăcut, și nu după mult timp câțiva mateloți ni s-au alăturat. Farhad s-a apropiat, și, ca noi toți, a ascultat încântat povestea bătrânului lup de mare.
— S-a întâmplat în urmă cu douăzeci de ani, a început căpitanul. Conduceam pe atunci un vas care transporta ulei din Damasc până în Fustat. În ziua când ridicasem pânzele vântul părea să fie prielnic, dar ceața nu se risipise în timpul dimineții și apăsa peste apă ca o pasăre gigantică și greoaie. Neobișnuita fierbințeală a aerului ne făcea să ne gândim la o cloșcă ce dormitează peste Mediterana, prinzându-ne sub pântecul ei. De altfel, Mussa, unul din marinari, a prins numaidecât să izvodească un cântec care suna așa:

„O, Allah
Ce-i cu cloșca asta
Care nu mai zboară?
E așa de cald Allah
Nu e normal.“

Oamenii lucrau în lenevie, toropiți și frământați de neliniște. Eu stăteam la prova și scrutam neîncetat orizontul, care nu se zărea deloc, ceea ce era cu adevărat ciudat, căci vântul sufla cu putere și, judecând după repeziciunea cu care străbăteam apele, ar fi trebuit să vedem măcar o spărtură în marea de ceață. Călătorea oare ceața cu noi? Era cumva un demon? M-am rugat Preputernicului cerându-i să ne ajute, dar El, cum se va vedea, avea alte gânduri cu noi. Cu fiecare oră trecută înaintam tot mai departe în necunoscut, așa că l-am înlocuit pe timonier și am încercat să navighez singur, având încredere în instinctele mele. Mare greșeală am făcut, ascultătorilor. S-a dovedit mai apoi că, închipuindu-mi că pot cârmi vasul pe calea cea bună, m-am învârtit de fapt în cerc. Totuși, cred că nici cel mai încercat marinar nu putea face mare lucru. După mai multe zile în care abia am simțit venirea întunericului, totul fiind luminat, chiar și noaptea, de strălucirea lăptoasă a ceții, mateloții vorbeau deja despre djinii mărilor, și pe fețele lor se putea vedea o teamă adâncă. Unii din ei au încercat să se revolte, însă le-am explicat cu calm că nu era vina nimănui și că n-ar ajuta cu nimic dacă m-ar mazili. „Ba nu!“ a strigat Mussa. „E vina căpitanului, care ne-a adus aici să murim!“ Tocmai îmi scoteam hangerul și mă pregăteam să i-l înfig în gât, când marea a prins să fiarbă și, din mijlocul unei spume care se ridica înaintea noastră într-o coloană tot mai înaltă, a apărut o dihanie verde și slinoasă, cu șase ochi negri, ca de păianjen, fără brațe sau picioare. „Allah!“ am strigat cu toții, și am pus mâna pe arcuri. Uriașa făptură, depășind cu două catarge înălțimea vasului, s-a aplecat spre noi, iar eu, temându-ne că vrea să ne înghită, le-am poruncit marinarilor să coboare buscaforul și să umfle vela mare cârmind la tribord, așa încât să ne ferim cum putem de apropierea arătării diavolești, însă monstrul, dovedind că ne înțelege gândurile, ne-a pus în cale un fel de tentacul și ne-a oprit în loc. O voce cavernoasă, însoțită de o duhoare greu de suportat, a spus: „Stai liniștit, căpitane.“ Trăgându-mi sufletul, am răcnit cât am putut de tare: „Creatură a adâncurilor, ne e frică de tine! Ce vrei de la sufletele noastre?“
„Să mă ascultați, a făcut monstrul. Mi se spune Puroiul-Mărilor, dar numele meu adevărat e Azzi Halima, și acum multă vreme eram cea mai de vază odaliscă din haremul sultanului Amir ben Fattah. Viața era dulce și ușoară, dar mintea mea cea proastă m-a făcut să râvnesc la libertate, de parcă libertatea se potrivește cu firea unei femei. Nu știam pe atunci că Allah îmi hărăzise cea mai bună viață cu putință, în care nu aveam altceva de făcut decât să-l slujesc pe bunul meu Amir și să huzuresc. De parcă eram pradă unei molime, buchiseam pe ascuns cărți de filosofie și știință ce mi-au sucit mințile și m-au înrăit în așa hal, încât m-au făcut să cred că traiul alături de un bărbat e o mare pacoste, și că doar alături de o femeie voi putea să mă simt iubită cu adevărat. Am întâlnit o altă stricată ca mine, o femeie ușoară ce-mi împărtășea visele și care m-a împins spre prăvălia unui vraci african. Acolo am învățat cum să înșel încrederea cinstitului meu soț adormindu-l cu ierburi. Apoi, spre rușinea mea, am fugit în lume însoțită de femeia aceea, îmbrăcate amândouă în straie bărbătești, hotărâte să trăim împreună pentru tot restul zilelor. Ne-am retras pe o insulă din mijlocul mărilor și ne-am continuat traiul nostru fățarnic și spurcat. Știu că am greșit în ochii Profetului, pacea fie asupra lui, căci, așa cum mi s-a arătat într-un vis, soțul meu, umilit și îndurerat, m-a blestemat să nu-mi găsesc liniștea și să-mi pierd frumusețea în cel mai groaznic fel cu putință, până când un bărbat nu se va milostivi de mine și, fără să-i pese de trupul meu oribil, nu mă vă drăgosti chiar dacă aș fi un munte de puroi trăind în mare. Așa că, preacinstiți negustori și marinari, dacă se găsește unul dintre voi care vrea să-i facă un bine unei femei nenorocite și pline de căință, acela nu va rămâne fără răsplată. În schimbul sămânței pe care un bărbat va trebui s-o verse în pântecul meu (dar nu prin săvârșirea malahiei, ci așa cum a lăsat Allah dintotdeauna), eu făgăduiesc să-i rămân pe veci credincioasă și iubitoare. Mă voi preschimba din nou în femeia care am fost și voi jura credință veșnică acelui om.“
Auzind asta, jumătate din echipaj s-a scârbit, iar cealaltă jumătate a fost de acord cu târgul propus de Puroiul-Mărilor. Am strigat repede:
„Puroiul-Mărilor, dar cum va putea un bărbat să te iubească pe tine, care ai cincizeci de stânjeni înălțime?“
„Iată, vârându-și mădularul în acest tentacul“, a glăsuit monstruozitatea și a coborât spre noi un braț lung și subțire care-i crescuse chiar atunci din trupul slinos.
„Netrebnicilor!“ am strigat spre marinarii care erau gata să creadă în tertipurile dihaniei. „Nu vedeți că vrea să-și bată joc de voi și să vă trimită către pierzanie în ochii lui Allah? Dacă tot ce-a spus e o minciună? V-ați gândit la asta? Oare n-ați citit Haditul? Singurul care poate să reziste demonilor e cel care poartă asupra lui o potcoavă a armăsarului lui Mohamed. Doar eu am parte de un asemenea lucru sfânt, așa cum știe toată lumea.“ Am scos deci potcoava de care nu mă despărțeam niciodată și care mă scăpase din multe primejdii de-a lungul anilor. O am și acum asupra mea. Priviți-o, ascultătorilor, și vă închinați. E chiar potcoava armăsarului Profetului nostru, pacea fie asupra lui. Ca și voi, în urmă cu douăzeci de ani, oamenii din echipaj s-au cutremurat. Atunci eu m-am rugat Domnului să mă întărească, am apucat potcoava în dinți, mi-am dat jos șalvarii și am apucat cu amândouă mâinile tentaculul de puroi. Am izbutit să-mi vărs sămânța foarte repede, semn că Allah era cu mine. Imediat, monstrul a prins să se răsucească, să pufăie și să scuipe foc și, în câteva clipe, o lumină orbitoare ne-a învăluit pe toți. Când ochii ni s-au obișnuit din nou cu lumina zilei, am văzut că apele redeveniseră calme. Ceața plecase, iar pe punte zăcea o femeie goală, de o rară frumusețe.
"Îți mulțumesc, căpitane, a strigat ea. M-ai scăpat din ghearele blestemului. Sunt a ta pe vecie. Fă ce vrei cu mine!"
Am luat cuțitul și i l-am înfipt în gât, spunând:
"Ți-ai înșelat soțul și te-ai dedat la farmecele perverse unei alte femei. Pentru asta nu există iertare în ochii lui Allah. Du-te acum la peștii care ți-au fost tovarăși."
Și am aruncat-o peste bord. Așa s-au întâmplat lucrurile atunci, ascultătorii mei. Dacă veți mai întâlni un Puroi al Mărilor, nu vă fie frică. E o femeie blestemată.“

Așa a încheiat povestirea căpitanului Ramzi. A tăcut, ascunzând la sân potcoava sfântă, apoi a tras din narghilea și s-a sprijinit de catarg. Am izbucnit cu toții în aplauze.

Isprăvile lui Sinbad. Episodul 1. Plecarea.

2009-10-17T21:49:00.001+03:00

Prieteni, acum când îmi aștept cu seninătate sfârșitul, vreau să vă istorisesc ultima mea călătorie. Ajuns în al șaizeci și patrulea an de viață, la câteva luni după moartea ultimei mele soții (care, la fel ca celelalte, nu mi-a lăsat moștenitori), am luat hotărârea să vând casa, acareturile și herghelia, să preschimb jumătate din bani în stofe de mare preț și, cu gândul de a face negoț, să mă îmbarc pe o corabie ce se îndrepta spre miazăzi. Eram însoțit de blândul și credinciosul meu Farhad, precum și de Aisha, fata răposatului Selim, pe care fosta mea nevastă o îndrăgise și o crescuse de mică. În afară de aceștia mai luasem opt nubieni de încredere pentru căratul mărfurilor și a celorlalte lucruri trebuincioase unei călătorii atât de lungi.
Prieteni, unii din voi au fost tare supărați că plec. Cu câteva zile înainte de îmbarcare mi-ați trecut pragul aducându-mi felurite daruri și privindu-mă în tăcere în vreme ce vă mângâiați bărbile, ca și cum ați fi căutat să vă convingeți dacă sunt nebun sau nu. Când vă lămureați că mintea mea, slavă lui Allah, se afla încă în deplinătatea puterilor, mă căinați spunând că la o asemenea vârstă nu negoțul și călătoriile ar trebui să mă frământe (poate, cel mult, un pelerinaj la Orașul Sfânt, pentru a cădea la pace cu Dumnezeu și cu oamenii), și mă întrebați de ce oare nu mă mulțumesc cu un trai liniștit în grădinile din Basora, unde vă încântasem ani de zile cu povești despre mările și ținuturile înfricoșate pe care le colindasem în tinerețe. „Călătorului îi șade bine cu drumul“, vă răspundeam eu făcându-vă cu ochiul, și apoi chicoteam în barbă. Adevărul e că dorința de călătorie, ca o febră a sângelui, nu mă părăsise niciodată, iar acum, când mă apropiam de marea călătorie în ținutul umbrelor, voiam să mai vântur pentru ultima oară această lume felurită și plină de minunății.
Iată-mă așadar îmbarcat pe bordul „Kalilei“, în a doua zi a lunii Safar, în anul două sute șapte de la Hegira. Corabia era bine apărată de zece tunuri grele, cumpărate cu doar două săptămâni înainte de căpitanul Ramzi Abdul-Ghani, un vechi cunoscut de-al meu. Pe lângă aceste arme noi și puternice, menite să liniștească temerile oricărui negustor, căpitanul se înconjurase de o suită de mercenari iemeniți, înarmați până în dinți cu sulițe și arcuri, așa încât nu ne temeam de atacurile piraților și nici de primejdiile coastei etiopiene, unde se spune că sălbaticii Gazili năvălesc noaptea peste navele ancorate în larg și masacrează echipajele fără să le pese de bogățiile pe care le-ar putea fura. Cu oamenii puteam așadar să ne descurcăm; în privința furtunilor, a monștrilor marini, a bancurilor de nisip și a stâncilor ascunse în apele prea puțin adânci ale coastelor, ne găseam la mila lui Allah, și nici unul dintre noi nu putea cere mai mult de atât.
Bunul meu Farhad era încântat, dar în același timp trist, căci trebuia să lase în urmă orașul din care nu ieșise niciodată până atunci. Stătea la pupa privind cu un surâs dulce portul Basorei care se îndepărta tot mai mult, și nu o dată l-am zărit suspinând. Minaretele au dispărut curând în urma pâlcurilor de copaci, iar vasul a coborât fluviul cu sprinteneală spre Golful Persic, parcurgând cele patruzeci de leghe până la întinderea nesfârșirii. Ah, prieteni, ce priveliște îmbătătoare, care de fiecare dată îmi umple sufletul de miere! Grozav și nestatornic, prieten năbădăios, tărâm al abisurilor fără de sfârșit! L-am mângâiat pe creștet pe Farhad și l-am povățuit să țină minte această zi, căci apele ne spun povești tot timpul și noi trebuie doar să le ascultăm. L-am lăsat pe punte, sorbind cu nesaț frumusețea firii și gândindu-se la înțelepciunea lui Allah, și am coborât în cabină, unde Aisha, mai sfioasă de felul ei, își petrecea mare parte din zi brodând la lumina unei lămpi cu ulei.
— Dragă Aisha, am spus, dacă poftești să vezi întinderea apelor, te însoțesc pe punte.
Ea, care tocmai mânca o măslină, a rostit următoarele cuvinte mestecând încă, iar apoi, după ce a terminat de vorbit, a scos sâmburele și l-a pus cu grijă pe o bucată de pânză:
— Nu, mulțumesc.
— Dar, Aisha... am stăruit eu. Îndrăznesc să spun că această zi îți este rivală în frumusețe. A ieși acum pe punte înseamnă a te privi într-o oglindă.
Ea a răspuns că vorbele mele o măgulesc, dar că-i e rușine de mateloții ce-i aruncă priviri necuviincioase. Am mângâiat-o pe creștet, am sărutat-o și am strâns-o la piept cu mare drag. Părul ei avea un miros plăcut de busuioc, iar sânul ei feciorelnic îmi dădea de știre că inima bietei fete s-a tulburat, căci se zbătea mai-mai să-i sară din piept. I-am pus mâinile pe umeri și am apăsat-o cu blândețe. Ea s-a supus, deși a suspinat un pic. Mi-am ridicat caftanul și l-am ținut sub bărbie, în vreme ce Aisha a săvârșit cu gura lucrarea bucuriei, iar de data asta n-a mai făcut nazuri la sfârșit și nici n-a izbucnit în plâns, ceea ce m-a mulțumit peste măsură. Am lăudat-o pentru cumințenie și m-am întors pe punte cu zâmbetul pe buze.

Magia lui Sobi Cseh

2008-10-02T20:52:00.003+03:00

Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri. Mă văd trecând pragul sălii uriașe din Titan, aflată în curtea unei școli de cartier. Glasul mi se pierdea în spațiul larg, nesfârșit, iar ochii nu știau la ce să se uite mai întâi: la corzile de alpinism atârnând din tavan, la trambulinele uriașe, unde țopăiau asistenții cascadori ai maestrului, la peretele de escaladă, la colecția tolediană de săbii și florete de antrenament...

Sobi Cseh, un munte de om (puțin mai mic de înălțime decât mine, dar ceva mai solid), ne aștepta sprijinindu-se de perete, cu brațele încrucișate. Din cauza poziției, bicepșii lui foarte lucrați păreau niște castroane întoarse, introduse în piele de un chirurg strălucit. "Haideți, bă", ne-a îndemnat el părintește, zăbovind cu ochii la trupurile tinerelor actrițe, pe care, mai mult ca sigur, le examina din perspectiva a ceea ce se cheamă "parametrii ideali ai actorilor". Cu alte cuvinte, maestrul opera, fără știrea noastră, o selecție subtilă, prima din numeroasele selecții la care urma să fim supuși.

Să nu trec cu vederea acest lucru. Aș dori, dacă mi se permite, să dedic câteva cuvinte sistemului de selecție. Există o diferență fundamentală între corpurile actorilor și ale actrițelor: acestea din urmă au șolduri mai largi. E important ca un bun selector să discearnă, într-un un grup mixt, o proporție șold feminin-șold masculin nu mai mare de 12 epicteți (un singur epictet e proporția minimă). Cu alte cuvinte, se încearcă evitarea unui grup cu foarte mulți grași. Nimeni nu vrea să lucreze cu actori obezi, ceea ce mi se pare de bun simț.

În episodul următor, aș dori să vorbesc mai mult despre celelalte metode de selecție. Dar acum nu mai pot, pentru că mi-e foame.

Articolul lui Paul Cernat despre cartea mea

2008-10-02T14:28:00.003+03:00

Paul Cernat a scris în revista "22" poate cea mai pertinentă cronică a Celor mai frumoase creiere. Ma bucur. Clic și dați cu scroll în jos, că e mare pagina.

"Un actor bine infipt in literatura"

2008-07-23T23:23:00.002+03:00

Primul meu interviu adevărat, apărut în România Liberă.
Mersi, Adi.

Vizitați celemaifrumoasecreiere.blogspot.com

2008-07-08T18:19:00.001+03:00

Salut lume. Mi-a apărut cartea, în sfârșit! O găsiți în librării, costă vreo 20 de lei. Și să nu se atace nimeni fiindcă am scris "creiere" în loc de "creieri". E în puterea noastră, a utilizatorilor limbii române, să modificăm sistemul când ne oprimă.

Pe data de 18 va avea loc lansarea. Vor fi 2 concerte, unul The Amsterdams (www.myspace.com/theamsterdams), celălalt Mes Quins (www.myspace.com/mesquins). Eu sunt în trupa Mes Quins și ăsta va fi primul nostru concert. Mai sunt câteva detalii de stabilit (ora și afișele). Cum aflu ceva postez.

Bucuria Celor Mai Frumoase Creiere

2008-06-10T20:35:00.004+03:00

Gata. Iese cartea cam in 2 saptamani, din cate am inteles. Poate si mai devreme. Nu stiu exact unde fac lansarea, dar vreau neaparat sa fie si un spectacol lectura. Pun aici coperta provizorie, stabilita cu editura. Sa radem cu Cartea Romaneasca si Polirom, deoarece nu ma cheama Liviu Gherman, ci Silviu Gherman.

Mes Quins Talk

2008-05-19T10:51:00.000+03:00

Site de benzi desenate

2008-05-18T16:21:00.002+03:00

Benzi desenate vechi și o grămadă de kitschuri valoroase. Clic aici.

Un site mișto cu filme gratis

2008-05-18T16:03:00.004+03:00

Aici!

Am descărcat ieri The Brother From Another Planet (John Sayles, 1984), și mi-a plăcut mult de tot. Nu-mi vine să cred că am găsit bijuteria asta de film le liber (fără torenți etc). Au o grămadă de filme bune, în general chestii low budget și sf-uri kitschoase. Dar sunt faine.

Pe lângă filme, au o mulțime de cărți, interviuri, muzică etc. Clic neapărat!

O mare frumusețe

2008-05-18T16:02:00.000+03:00

Dați clic aici și trimiteți mai departe.

MUTO a wall-painted animation by BLU from blu on Vimeo.

Atractie Fatală Sexuală ep.3

2008-04-14T18:46:00.002+03:00

Oana şi Lavinia, o perspectivă ontologică.

Vezi PDF

Din secretele vieții de actor. Episodul 1

2008-04-14T10:22:00.002+03:00

Această postare vorbește despre fascinanta viață de actor. M-am gândit că, datorită imaginii pozitive de care se bucură Actorul în România, oamenii vor fi curioși să afle ce se întâmplă la un casting, cum e la o filmare, ce probleme specifice apar în abordarea unui rol, ce drame stau în spatele creației autentice sau câtă implicare și solicitare necesită o piesă de teatru.

Aș vrea să spun de la început că cea mai mare și mai dificilă problemă a actorului e învățarea de text. De altfel, asta e și percepția comună. Mulți oameni m-au întrebat: "cum se poate, domnule, să vorbești încontinuu 2 ore? Mi se pare cel mai greu lucru din lume." Într-adevăr, e foarte greu. Puțini oameni reușesc această performanță, care e demnă de toată lauda - și o spun fără falsă modestie. Îți trebuie cel puțin 3 ani de studii mnemotehnice ca să fii în stare să reții atâta text. În UNATC, rectorul are în mod tradițional un mic aparat de rezonanță magnetică pe care-l ține în biroul lui. Uneori, câțiva studenți merituoși sunt scanați și rezultatele sunt proiectate în sala Berlogea: se poate vedea limpede cum creierul colegilor tăi se modifică de la o săptămână la alta, cum se formează noi legături neuronale și se activează părți corticale până atunci adormite; Smaranda Ciceu, o studentă care acum urmează un doctorat la Universitatea din Austin, Texas, a construit în cămin un dispozitiv de izolare probabilistică a legăturilor neuronale, corelând astfel învățarea de text cu identificarea matricei cerebrale aferente. A fost doar o chestiune de timp până când a reușit traducerea structurilor neuronale în cuvinte și expresii. Stimulând electric anumite regiuni cerebrale din creierul subiectului Cătălin Bordea (care învăța "Romeo și Julieta"), ea a descărcat pe laptop întreaga scenă a balconului. Am râs cu toții când am văzut pe transcriere ce imagine mentală a asociat Bordea cuvântului "capulet": un cap penetrat de un penis, urmat de litera T. E un mare păcat că Smarandei Ciceu nu i s-au recunoscut meritele și că, pentru a-și continua cercetările, a trebuit să plece din țară. Nu ne recunoaștem valorile.

O altă problemă deosebit de interesantă este impostația (sau pronunția sibeliană). Nu poți fi numit actor adevărat dacă nu cunoști secretele tehnicii lui Sibelius, poate cel mai renumit impostator al lumii, a cărui șoaptă, se spune, putea fi auzită de la 850 de metri. El a elaborat modalitatea de a rosti cuvintele folosind așa-numitul "algoritm metalic", care presupune antrenarea simultană a limbii și a minții pentru producerea unui sunet ideal. În funcție de gradul de experiență al impostatorului, sunetul ideal vibrează în mod specific pentru fiecare spectator în parte. Complexitatea incredibilă a acestei tehnici o face extrem de dificil de stăpânit. Totuși, ca reprezentanți ai elitei artistice, actorii din UNATC trebuie să învețe să se supună acestor rigori. Avantajele sunt extraordinare. Chiar dacă acum sunt șomer și n-am mai fost pe scenă de luni de zile, pot să-i șoptesc nevesti-mii "adu-mi un prosop" în timp ce fac duș; ea mă aude de fiecare dată chiar dacă e în sufragerie. Îmi aduce prosop.

Să nu mai spun de orele de lupte scenice, de istoria teatrului, de actorie propriu-zisă... După cum văd, aceste amintiri mă copleșesc, așa că voi dedica fiecăreia un spațiu pe blogul meu. Le-aș scrie pe toate deodată, dar omul, dacă nu e antrenat în UNATC, nu poate face față unei asemenea cantități de text.

Pe data viitoare.

Să mori din dragoste de blog

2008-04-08T07:45:00.002+03:00

Unii oameni mor din anxietatea de a nu fi spus destule pe blog. Să privim cu inima strânsă la acești eroi ai diseminării, și să ne rugăm ca, măcar în cazul Divinei, soarta să nu lovească. În mine poate să lovească. Cine sunt eu?

De ce e creierul varză

2008-04-04T19:23:00.004+03:00

Un articol foarte mișto despre cât de multă aiureală e în capul nostru. Link

Flota Stelară vă recomandă

2008-04-04T18:50:00.002+03:00

Ca urmare a twistului sorţii întâlnit acum câteva zile (vezi prima postare din seria "Flota Stelară vă recomandă"), ataşez un video educaţional produs de Flota Stelară Bucureşti.

Poze de nostalgie

2008-04-02T08:41:00.005+03:00

Cam se ce întâmpla prin Club A acum vreo 6 sau 7 ani. Parcă era altă epocă. Nasoală și îmbâcsită. Numai uitați-vă cum arată lumea. Scuze dacă pozele sunt mici. Numai pe astea le mai am. Recunoaștem o Oană Stănilă devenită apoi Gherman, un Marius Ianuș, un Ionuț Chiva și încă un scriitor al cărui nume l-am uitat (a scris o carte pe care am citit-o, dar i-am uitat și ei titlul). În fine.

Luați de aici joc mișto

2008-04-01T18:57:00.001+03:00

Un joc în care protagonista e o babă la plimbare prin cimitir. Dați 5 dolari și moare.

Un nou episod din Scenariul porno pentru UNATC

2008-04-01T18:38:00.001+03:00

Oana si Lavinia au probleme.

Vezi PDF

Flota Stelară vă recomandă

2008-04-01T11:38:00.020+03:00

Acum câteva ore, în timp ce mă plimbam pe internet, am găsit o aplicație care se numea Star Fleet Data Sheet Warez RO. Am rulat-o și, spre mirarea mea, m-am trezit conectat la o imensă bază de date, plină de coduri de acces, planuri de nave, navete și arme, fișiere cu informații confidențiale despre locuri precum Hubble 1 și 2, Magellan Rogue, Utopia Excelsior, Vârșeț World, Nova Troia, Aerotica etc. Utilizând logica, am inferat că, printr-un twist al sorții, am accesat fișierele Flotei Stelare din secolul 24 sau 25. Temându-mă să nu pierd conexiunea, am descărcat ca un disperat. Unele documente nu puteau fi deschise, altele aveau formate neobișnuite, dar o bună parte își păstraseră terminațiile .jpg, .txt, .rtf sau chiar .doc. După aproape 2 ore de descărcări frenetice, conexiunea s-a închis. Am încercat să rulez din nou programul, dar n-am mai reușit. Apoi, brusc, aplicația a dispărut de pe hard. Fișierele descărcate au rămas totuși.

Sunt extrem de excitat și vreau să împărtășesc lumii întregi câteva frânturi din viitor. Deși s-ar putea ca prin dezvăluirea acestor informații viitorul să fie complet alterat, nu-mi fac griji, pentru că eu în general nu-mi fac griji în legătură cu nimic.

Vedeți, așadar, că până și România va avea o flotă stelară. Acest lucru mă face să mă simt mândru că sunt român.

Atașez, mai întâi, un document din seria "Flota Stelară vă recomandă". Din câte îmi dau seama, această serie se adresează tinerilor cadeți de 14 până la 16 ani, propunându-le rezolvarea unor probleme tactice în virtutea examenelor preparatorii pentru admitere. Iată și textul atașat:

Tineri cadeți!

Aceasta este o problemă sugerată de Horia Balotă-Gulax din Chitila, 15 ani. Desenul îi aparţine. Să-l ascultăm:

"Bună ziua, Forțe Stelare. Pornind de la următoarea schemă tactică, descrieți o cale coerentă de ripostă și atac. Rețineți că naveta D-voastră trebuie să lovească naveta Inamică exact în punctul sugerat."

Clic aici sau pe poză pentru zoom.

Atracție Fatală Sexuală

2008-03-31T16:34:00.010+03:00

Atenție, material ofensator! E cu sex. Dacă nu aveți 18 ani nu descărcați. Dacă aveți cel puțin 18 ani și o zi, e OK.

Pentru plăcerea vizitatorilor mei (dar și pentru studenții de la Regie care nu găsesc scenarii pentru filme), am scris o serie de scenarii porno pe care le voi posta aici. Sunt gratuite, în format PDF, scrise profesionist și perfecte pentru exercițiile de imagine și film de la UNATC. Recomand filmarea cu o peliculă cât mai scumpă și pe o cameră Arriflex cât mai veche. Sper ca, în acest fel, să mă fac util societății. Open source rulz.

Vezi PDF

Cele mai frumoase creiere

2008-03-31T15:05:00.005+03:00

Cartea mea "Cele mai frumoase creiere" va apărea în curând la editura Cartea Românească. Nu știu exact data; probabil vor mai trece câteva luni. Ce să zic despre ea? Nu e o carte despre adevăruri, e despre satiră și stil. Am vrut să fac 3 voci cretine și credibile și le-am făcut. Mi-am băgat adânc picioarele în literatura românească actuală și a ieșit o carte. Tare mi-ar plăcea s-o și citească lumea. Dacă era după mine o puneam pe gratis pe net, dar pe la noi e nevoie de sprijinul (măcar moral) al unei edituri. Nu știu câți critici de carte ar descărca de pe net un text, l-ar printa și apoi l-ar degusta pe foi A4. Pe viitor o să mă gândesc serios la chestia asta.

Am început să mă promovez agresiv și, probabil, ușor exagerat, dar nu am altă soluție. Planurile editoriale din România sunt hilare dacă nu ești un nume de casă. Oana, soția mea, m-a ajutat cu site-ul, iar mie nu-mi rămâne decât să-mi fac publicitate în orice fel pot. Nu cunosc prea mulți oameni, astfel încât să dau telefoane în stânga și-n dreapta, așa ca vă rog să mă scuzați dacă par lipsit de modestie și bag enormități. Încerc să mă încadrez totuși în limitele bunului simț.

Salut lume

2008-03-31T14:02:00.001+03:00

Am mai avut bloguri, dar nu m-am ținut de ele. Ăsta e primul de care chiar vreau să am grijă.